Introducere

În viața de zi cu zi, cazurile în care părinții necăsătoriți, care au un copil împreună, ajung să întâmpine neînțelegeri cu privire la aspectele legate de creșterea și îngrijirea minorului sunt din ce în ce mai frecvente. Aceste situații generează necesitatea identificării unor soluții clare și eficiente, care să respecte atât interesul superior al copilului, cât și prevederile legale în vigoare, inclusiv cele din Codul Civil referitoare la autoritatea părintească.

Astfel de conflicte pun în lumină importanța unui mecanism juridic bine reglementat, capabil să ofere părinților îndrumarea și cadrul necesar pentru a rezolva astfel de dispute într-un mod amiabil, dar și juridic valid. Întrucât legislația actuală, precum Codul Civil, reglementează diferit situațiile care implică părinții necăsătoriți, față de cele care intervin în cadrul procedurilor de divorț, este esențial să înțelegem pașii legali necesari pentru încheierea unui acord parental sau soluționarea unui conflict legat de autoritatea părintească.

Acest articol își propune să analizeze detaliat cadrul legal aplicabil în cazul părinților necăsătoriți, aducând claritate asupra procedurilor prin care se pot rezolva amiabil sau pe cale judecătorească problemele legate de creșterea și întreținerea copiilor. Pentru mai multe informații referitoare la dreptul familiei și importanța relațiilor juridice dintre membrii unei familii le puteți consulta aici.

ANALIZA ACORDULUI PARENTAL ÎN CE PRIVEȘTE COPIII MINORI DIN AFARA CĂSĂTORIEI

În cazul părinților unui copil minor care nu sunt sau nu au fost căsătoriți și care nu mai locuiesc împreună, încheierea unui acord parental în fața notarului public nu este posibilă. Aceasta deoarece acordul parental nu este legat de procedura de divorț, așa cum este reglementată prin dispozițiile art. 375 și următoarele din Codul Civil.

Un asemenea acord parental poate fi încheiat în fața unui notar doar în contextul procedurii de divorț prin acordul soților sau pentru modificarea unui acord parental anterior, stabilit după desfacerea căsătoriei. Această situație reiese cu precădere din prevederile art. 375, alin. (2) din Codul Civil, care stipulează:

„Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor”.

Prin urmare, legea permite încheierea unei înțelegeri amiabile în fața notarului public cu privire la aspectele legate de minori doar în cadrul procedurii de divorț. Această interpretare este susținută și de corelarea prevederilor art. 505, alin. (2) cu cele ale art. 506 din Codul Civil, potrivit cărora stabilirea modului de exercitare a autorității părintești pentru părinții necăsătoriți care nu locuiesc împreună intră în competența exclusivă a instanței de tutelă.

În plus, conform art. 6, paragraf 1 din Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (ratificată în România prin Legea nr. 101/1992), „Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca cea care există față de copilul născut din căsătorie.”

Acest principiu a fost preluat de Codul Civil, care adaugă și dispoziții procedurale privind copilul din afara căsătoriei. Art. 505, alin. (2) din Codul Civil precizează că: „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”

Cu toate acestea, această analogie nu presupune o suprapunere perfectă între situația unui copil născut dintr-o relație de concubinaj și prevederile art. 375 din Codul Civil, care reglementează acordul parental în cadrul unui divorț prin procedura notarială. În cazul părinților necăsătoriți, art. 506 din Codul Civil prevede că „Părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia, cu încuviințarea instanței de tutelă.”

Astfel, pentru părinții necăsătoriți care nu mai conviețuiesc, acordul parental poate fi autentificat notarial, dar numai după ce a fost încuviințat de către instanța de tutelă. În practică, există situații în care părinții au recurs la autentificarea acordului parental la notar, urmând să îl depună în dosarul deschis în fața instanței pentru a fi încuviințat (bineînțeles cu întocmirea anchetei psihosociale în prealabil).

Într-o asemenea situație, procedura urmează două etape și anume (i) încuviințarea de către instanță a întocmirii acordului parental în forma notarială, urmată de obținerea raportului de anchetă psihosocială al autorității tutelare, urmată de (ii) autentificarea acordului de către notarul public. Din câte cunoaștem însă, asemenea solicitări au fost rare în activitatea notarială. În realitate, practica evidențiază folosirea unei alte opțiuni, respectiv chemarea în judecată a unui părinte de către celălalt părinte și soluționarea cererii prin obținerea unei hotărâri judecătorești, cu toate că aceștia au convenit asupra drepturilor și obligațiilor fiecăruia în ce privește aspectele esențiale ce țin de copilul minor (dreptul de legături personale; întinderea obligației de întreținere, etc.). Mai mult, în această ipoteză, au existat cazuri în care hotărârea judecătorească s-a emis chiar în baza acordului parental autentificat la notar și supus analizei instanței în vederea consfințirii de către cea din urmă.

De multe ori, părinții necăsătoriți aleg procedura notarială pentru realizarea acordului parental din considerentul duratei îndelungate a unui proces în instanță (care analizează și dispune asupra fondului problemei), precum și luând în considerare faptul că acordul parental autentificat de notarul public poate fi întocmit mult mai rapid și constituie titlu executoriu, conform art. 101 din Legea nr. 36/1995.

În concluzie, autentificarea acordului parental al părinților necăsătoriți care nu mai conviețuiesc necesită autorizarea (încuviințarea) prealabilă a instanței de tutelă. În absența acestei formalități, acordul parental riscă să fie declarat nul.

Acest articol a fost publicat si aici. Vizitează pagina noastră pentru serviciile din dreptul familiei pentru mai multe informații.